Sfantul Ioan Gura de Aur 

,, Cum sa ne ordonam gandirea ca s-o ferim de ignoranta,,

 

 Daca ramanem numai cu suspiciunea de noi si nadejdea in Dumnezeu, asa de necesare in acest razboi, nu numai ca nu vom invinge, dar vom si cadea in multe rele. 
Deci, pe langa acestea mai e nevoie si de formarea si de instruirea noastra, cum am spus la inceput. Acesta-i al treilea lucru. Ea se adreseaza mintii si vointii.
 Trebuie sa ferim mintea de nestiinta. Ignoranta este un mare dusman al mintii. O intuneca, si o opreste de la orice cunoastere a adevarului, obiectul ei de preferinta.
De aceea trebuie s-o educam in asa fel, incat sa fie in stare a discerne desavarsit, binele necesar noua pentru curatirea sufletului nostru de patimi si sa-l impodobim cu virtuti.
Doua sunt caile de curatirea si luminarea mintii: prima si cea mai importanta este calea rugaciunii . Cu rugaciunea ajungem la Sfantul Duh si-L induplecam sa se indure a revarsa peste noi si in sufletele noastre dumnezeeasca Lui Lumina. Iar El va face aceasta daca cerem cu nadejde de la Dumnezeu, numai de la El, daca facem voia Lui cea sfanta si daca supunem tot ce avem parerii, experientei si sfatului Parintilor nostri spirituali.
A doua cale este cea a unui continuu exercitiu de atenta reflectie si contemplatie a acelor lucruri incat s-ajungem a recunoaste clar ce-i bun si ce-i rau; nu dupa simturi si dupa conceptia lumii, ci dupa drepta judecata si adevarul Duhului Sfant. Adica, adevarul Scripturilor inspirate de Dumnezeu, al Sf. Duh Cel ce a insuflat pe sf. Parinti si Dascali ai Bisericii noastre. Fiindca atunci cand aceasta reflectie si contemplatie este dreapta si sanatoasa, ne da putinta sa vedem limpede ceea ce este lucru de nimic, desert, fals; toate aceste lucruri pe care lumea oarba si corupta le iubeste si alearga dupa ele pe toate caile.
Adica, placerile si bunurile lumii nu sunt altceva decat vanitatea si moartea sufletului, insultele ce ni le aduce lumea ne produc adevarata marire; necazurile ne fac bucurie; iar faptul ca iertam dusmanilor nostri si le facem bine este o marinimie de suflet si dovada cea mai mare de asemanare cu Dumnezeu.

Este mai de pret ca cineva sa se supuna lumii decat sa fie stapanul intregii lumi. Este lucru mai marinimos si mai nobil ca cineva sa asculte de buna voie decat sa supuna si sa comande marilor Imparati. Cunostinta smerita de noi insine trebuie cautata mai mult decat cea mai inalta dintre toate stiintele. A birui, a taia poftele si vointa noastra, oricat de puternice ar parea, este lucrul mai de pret decat a cuceri multe redute si intarituri ale cine stie caror armate puternice si decat a face ca mortii sa invie.

Dreapta si falsa judecata

De ce nu putem face dreapta distinctie intre lucruri si prin ce mijloace sa le recunoastem?
Nu rationam bine in aceste lucruri si in multe altele fiindca nu cautam sa le patrundem mai adanc, ci le uram ori le iubim numai privindu-le din afara. De aceea iubirea ori ura lor prejudiciaza si intuneca mintea noastra. Din aceasta cauza ea nu poate discerne adevarul in natura lui intima
Deci, tu frate, daca voiesti sa nu intre in mintea ta aceasta eroare, ia seama bine si oricand vezi cu ochii ori meditezi cu gandul ceva, controleaza-ti vointa atat cat poti, n-o lasa sa lucreze, sa iubeasca ori sa urasca acel lucru, ci mediteaza-L numai cu mintea.
Si intai de toate, sa recunosti ca daca acest lucru este neplacut si contrar pornirilor tale naturale, ura te amageste sa-l detesti, dar daca iti face placere esti impins de iubire sa-l dorcsti.
Atunci cand mintea nu-i intunecata de patimi, ci-i libera si curata, poate vedea adevarul si patrunde pana in adancimile lucrului, vede unde este raul, ascuns in placerile josnice ori unde este binele acoperit de rau.
Dar cand se intampla ca vointa sa fie prejudiciata sa iubeasca ori sa urasca ceva, nici mintea nu mai poate zice altfel; ea nu-l mai poate cunoaste decat asa cum porunceste vointa.
 Aceasta dispozitie ori, mai bine zis, aceasta pasiune se ridica in mijlocul functiunilor psihologice ca un zid intunecos. Intuneca mintea care vede lucrul altfel decat este in realitate si asa trece la aprecierea vointei.
   Cu cat vointa merge dupa gustul ei urand ori iubind un lucru oarecare, cu atat mintea e mai intunecata.
 Iar intunecata complet primeste orice ca placut si frumos. 
 Deci, daca nu-i pazita legea, foarte necesara pentru aceasta formare, adica, sa-ti restrangi vointa de la ura si dragostea grabita, aceste doua puteri ale sufletului, adica gandirea si vointa, totdeauna lucreaza rau, ca intr-un cerc, de la intuneric la un intuneric mai mare, de la o eroare mica la alta mare.


sursa http://sfantulioancelnou.ro/carti/Razboiul_nevazut