Sfantul Siluan Despre Smerenie 1

Aşa după cum Hristos ne-a învăţat, „iertarea este începutul bun al perioadei de post”.

 „Prin iertarea altora se cultivă smerenia şi li­bertatea interioară a omului dornic de-a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu”, a mai spus Preafericirea Sa. 

Hristos ne-a învăţat, „iertarea este începutul bun al perioadei de post”. 

„Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curăţirea de păcate şi de luminare a sufletului, fără ier­ta­re”, a subliniat Preafericirea Sa, „deoarece prin iertarea altora se cultivă smerenia şi li­bertatea interioară a omului dornic de-a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu”.

Iertarea greşelilor deschide sufletul spre înviere

Iertăm greşelile altora, pentru a fi în pace şi comuniune cu toţi oamenii şi pentru a ne asemăna cu Dumnezeu Cel Milostiv şi Iertător”.

 Relaţia omului cu Dumnezeu depinde de relaţia lui cu semenii săi, că omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său”.

 În acest sens, „modul şi măsura în care omul arată iubire faţă de semenii săi contribuie mult la construirea, cultivarea şi aprofundarea re­laţiei lui de comuniune cu Dum­nezeu, Făcătorul cerului şi al pământului şi iubitorul de oameni”

„Iertarea greşelilor aproapelui implică adesea o răstignire a propriului egoism şi deschide sufletul spre înviere, spre o nouă stare de comunicare şi comuniune a omului cu Dumnezeu şi cu semenii”.

Postim pentru că iubim pe Dum­nezeu

 „Postim pentru că iubim pe Dum­nezeu din ceruri, Dă­ruitorul vieţii veşnice, mai mult decât toate darurile materiale trecătoare” şi „nu postim pentru a fi lăudaţi de oameni, ci ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu”. 

Postul are ca bază evlavia şi iubirea faţă de Tatăl Ceresc fiind o „dăruire de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoştinţă pentru darul vieţii şi ca dorinţă de sfinţire a vieţii”, dar şi „o stare spi­rituală de jertfă sau ofrandă a celui care posteşte, stare cultivată în mod liber şi după pute­rea fiecăruia”.

Dacă cineva posteşte, dar nu se roagă, acela nu adună lumină spirituală în suflet

 „Postul este şi semnul dorinţei omului credincios de a se elibera de lăcomia după lucruri materiale limitate şi trecătoare spre a se uni prin ru­gă­ciune mai intensă cu Dum­nezeu Cel nelimitat şi netre­cător, Izvorul vieţii şi al bucuriei veşnice”. 

Postul „susţine rugăciunea omului cre­dincios care consideră legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina şi hrana sufletului său”, arătând cădacă „cineva posteşte, dar nu se roagă, acela nu adună lumină spirituală în suflet”.

***

Zis‑a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. 

Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi‑au luat plata lor. 

Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. 

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi‑vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Sf. Ev. Matei cap 6, vs. 14‑21)

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României
sursa http://basilica.ro