APARIȚIA SF. PARASCHEVA , MARTURIE IN PREMIERA.

Margaritare din viata duhovniceasca a Parintelui Cleopa Ilie

Minunea de acum 1000 de ani de la Sfantul Mormant

Acatistul Sfantului Pantelimon - Arhidiacon Vlad Rosu

Diavolul prinde putere când păcatul se învechește în om – de Sfantul Paisie Aghioritul

Omul, daca cade intr-o patima, cum ar fi betia, drogurile, curvia, lacomia, avaritia, etc si nu-si da seama in ce stare este si persista in ea, cu timpul cel rau capata putere mare asupra omului si devine proprietar pe suflet, minte si trup.Adica usor, treptat se indeparteaza Duhul Sfant si sufletul moare, iar in inima isi face loc chiar diavolul patimei sau al pacatului respectiv.

Cu cat omul este mai mandru, trufas, plin de el, nu suporta observatiile sau sfaturile, cu cat injura si bleastema, facat toate relele pamantului- cu atat de mare este demonizarea lui. Un asemenea om, dupa cum scriu Sfintii parinti, va avea mare invidie, ura, dusmanie pe tot omul, ii va invinovati pe toti de toate relele, chiar daca el este vinovat, caci i se intuneca asa de tare mintea, ca la alb va zice ca e negru, adica i se stramba mintea, devine una draceasca, nu omeneasca.

Tare greu mai gaseste calea spre Lumina un asemenea om. Multa rugaciune a familiei, a preotilor, lacrimi multe de indurare.

Este foarte usor de pierdut mantuirea in zilele de astazi, caci traim zilele de pe urma, dupa cum zic Sfintii Parinti, vremea cand pacatul a devenit o virtute.

Marturia terfifianta a unei femei care s-a intors din cealalta viata

RUGĂCIUNI DE DEZLEGARE DE VRĂJI, PENTRU SPOR IN TOATE.

Pentru a ne ruga cu asemenea rugaciuni puternice, e nevoie numaidecat de spovedanie curata cu pocainta, cainta de cele facute, de a ne indeparta de pacate grele , daca exista desfranare, nedreptati, insalaciuni, si altele asemenea, - ca sa nu patim ceva, luam binecuvantare de la duhovnic.

Războiul nevăzut-Sfântul Teofan Zăvorâtul carte audio

Nemânierea și blândețea – Sf. Ioan Scărarul

Rugăciunea neîncetată: cum să ajung acolo? Pr. Nicolae Dima

Un Sfânt Părinte a zis cândva: «Dacă vrei ca rugăciunea ta să se înalțe direct la Dumnezeu, adaugă-i două aripi: postul și milostenia». Căci aceste două virtuți practice ne ajută să ne lepădăm zilnic de noi înșine.

Postul reprezintă în general temperarea și înfrânarea de la consumarea unor anumite alimente. Scopul postului este de a smeri și ușura trupul, făcându-l astfel mai ascultător față de suflet. Fiindcă un trup sătul și gras își cere drepturile, adică confort și facilități, ne face tot mai trândavi și nu ne lasă să cugetăm la cele dumnezeiești. Cu alte cuvinte, leagă sufletul, îl sufocă, făcând ce vrea cu el.

Însă postul trupesc trebuie însoțit și de postul sufletesc. Postul sufletesc înseamnă să-ți păzești limba de orice cuvânt rău și nefolositor, să-ți învingi poftele și să-ți dezrădăcinezi patimile.

Cât despre milostenie, adesea noi numim astfel ajutorul pe care îl oferim celor săraci. Însă milostenia nu constă numai în acest lucru. Milostenia este orice act de iubire și de milă, spre exemplu: să dai mâncare celor săraci, să dai apă celor însetați, să-l îmbraci pe cel gol, sa-l vizitezi pe cel bolnav și pe cel întemnițat, să-l găzduiești pe cel care nu are casă, să-i cercetezi pe orfani, etc.

Însă, pentru ca milostenia ta să fie adevărată, toate acestea trebuie să le faci fără să te mândrești, fără să cauți laudele oamenilor sau recunoștința celor pe care i-ai ajutat.

Paraclisul Maicii Domnului

 

Citim aici Paraclisul Maicii Domnului   https: //doxologia.ro/paraclisul-preasfintei-nascatoare-de-dumnezeu

Parintele Cleopa Ilie si demonul desfranarii

Care este motivul pentru care pacatuim - Sfantul Nectarie din Eghina

Nadejdea si increderea in Dumnezeu sunt cea mai buna asigurare - Sfantul...

Sfântul Nicolae: bunicuțul nostru - părintele Pimen Vlad

Rugăciune către Sfântul Ierarh Nicolae

O, preabunule părinte Nicolae, păstorul și învățătorul celor ce aleargă cu credință către a ta folosire și cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguiește degrab a le ajuta. Izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc pe ea și toate părțile creștinești le ocrotește și le păzește prin sfintele tale rugăciuni de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală și de moarte grabnică. 

Și precum ai miluit pe cei trei bărbați care ședeau în temniță și i-ai izbăvit pe ei de mânia împăratului și de tăierea sabiei, așa ne miluiește și pe noi cei ce cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul suntem întru întunericul păcatelor și ne izbăvește de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic ca, prin mijlocirea ta, cu ajutorul, cu mila și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viață liniștită și fără de păcat, ca să viețuim în veacul acesta, și de partea stării de-a stânga să ne izbăvească și în partea de-a dreapta, împreună cu toți sfinții, să ne învrednicim. Amin.

Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - Sfantul Paisie Aghioritu...

Părintele Cleopa - De ce le merge bine celor răi?

De ce le merge bine celor răi?… De ce încercările şi necazurile îi izbesc, de regulă, tocmai pe cei care Îl caută pe Domnul şi mântuirea?…

 De ce sunt parcă mai feriţi de încercări cei care trăiesc în nepăsare de cele sufleteşti şi se tăvălesc în toate patimile şi păcatele?…

Iată o întrebare care ispiteşte. Dar nu e greu de dezlegat. Vom folosi o asemănare.

Când cineva e bolnav, doctorul nu cruţă medicamentele, oricât de amare ar fi. Şi, pe lângă aceasta, se dau bolnavului şi fel de fel de oprelişti de mâncăruri şi băuturi (aşa-numita „dietă“). Şi bolnavul nu se supără, căci e vorba de viaţa şi sănătatea lui.

În chipul acesta sunt cei credincioşi, pe care Doctorul cel Ceresc îi apără de boala păcatului, de boala pieirii sufleteşti, prin „medicamente“ şi „oprelişti“; prin fel de fel de necazuri şi încercări. Dar sunt şi altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvaţi. Pe aceştia medicul nu-i mai supără cu medicamentele şi opreliştile. Ci face ceea ce se vede în chipul de mai sus. Se apleacă spre cei ai casei şi le şopteşte: „Bolnavul e pierdut!… Nu-l mai chinuiţi cu medicamente şi diete…

 Daţi-i să mănânce şi să bea tot ce pofteşte, căci şi aşa e pierdut!“.

În chipul acesta, sunt cei necredincioşi, cărora „le merge bine“. Dar «binele» lor e şoapta medicului: „Lăsa-ţi-l să mănânce tot ce-i pofteşte inima, căci şi aşa e pierdut!…

 Lăsaţi-l să guste din toate plăcerile lumii, căci şi aşa mântuirea lui e pierdută!“

Să ne ferească Bunul Dumnezeu de un astfel de «bine»! 

Cea mai mare nenorocire pentru un om pământean este când se tăvăleşte în păcate şi „îi merge bine“; când Dumnezeirea nu Se mai ocupă de el; când Doctorul cel Ceresc îl lasă „să bea şi să mănânce“ tot ce-i pofteşte inima.

Pr. Iosif Trifa 

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne - Troparul Botezului Domnului

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.

Dumnezeu celor smeriti le da Har - Sfantul Paisie Aghioritul

Exista un timp, pentru cei incepatori, pentru cei ce muncesc de zor la mantuirea sufletului si timp pentru desavarsire. 

Cei ce sar de la primul pas spre ultimul, al sfinteniei, isi pot pierde mintea si sufletul, caci calea este tare grea si cu incercari si durere, pana la smereniea lui Dumnezeu. 

Nu va avantati la trairi in asceza, caci rade rau diavolul de voi.

Smerenia se dobandeste ca DAR de Sus, este un dar al lui Dumnezeu, pentru indelunga rabdare a necazurilor si al rastignirilor de tot felul, fiind sub ascultarea unui duhovnic cu mult Har si experienta. Smerenia o da Domnul atunci cand tacem, de la sine, la tot felul de umilinte si dureri, vazandu-i pe toti mai buni, iar pe noi mai pacatosi. Dar depinde si de cine facem ascultare. E o taina aici. Nu putem face ascultare de orisicine, caci sunt multi bolnavi psihic si posedati, care urmaresc distrugere noastra psihica. E o lucrare grea. Si necesita lucrarea multor ani, cu trezvie si ascultare fata de cele duhovnicesti.

Deci, nu se cade sa avem o parere de sine anume, a starii noastre. Pana nu avem sufletul curat de patimi si pacate, smerit total, suntem sub batjocura celui rau.

Orice stare, simtamant, gand ca suntem ceva, orice  sau cu ceva mai buni decat cineva sau ca avem stari ,, mai bune,,- suntem in inselare a duhurilor rele.

Lucrati cele ce va spune duhovnicul, rugati-va zilnic cat mai des posibil, citind carti pe masura starii duhovnicesti, cautati a va curati sufletul, de a lucra virtutile, de a va feri de pacat, chiar si cu gandul, cautati linistea si urmati cursul firesc al mantuirii. Nu va avantati in lucrari de asceza, caci nu sunt pe potriva voastra, va poate pierde diavolul.