Sfântul Ioan Gură de Aur avertiza inca din vechime „Nu vremurile sunt rele, ci oamenii sunt nepăsători.”

Hristos -calea mântuirii 
Introducere

Într-o lume marcată de neliniște, confuzie și întuneric spiritual, creștinismul ortodox propune un răspuns limpede și neschimbător: Hristos, Lumina cea adevărată a lumii. El Însuși mărturisește: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12).

Pentru Biserica Ortodoxă, Hristos nu este doar un reper moral sau un simbol religios, ci singura cale către Împărăția lui Dumnezeu și mântuirea sufletului omenesc. Prezentul articol își propune să exploreze rolul central al lui Hristos în viața creștinului, sprijinindu-se pe Sfânta Scriptură și pe învățăturile Sfinților Părinți.
Hristos – centrul vieții creștine

Viața creștină nu poate fi concepută în afara lui Hristos. El este începutul, mijlocul și sfârșitul existenței noastre duhovnicești. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6).

Această mărturie definește întreaga teologie ortodoxă:

Hristos este Calea, deoarece prin El omul se întoarce la Dumnezeu;

Hristos este Adevărul, fiind revelația deplină a lui Dumnezeu către lume;

Hristos este Viața, izvorul vieții veșnice și al împlinirii omului.

Sfântul Ioan Gură de Aur exprimă această realitate într-un limbaj sugestiv:
„Așa cum trupul nu poate trăi fără suflet, tot astfel sufletul nu poate trăi fără Hristos.”

Mijloacele unirii cu Hristos în Ortodoxie

Biserica Ortodoxă nu oferă doar o învățătură teoretică, ci mijloace vii de comuniune cu Hristos, prin care credinciosul trăiește realitatea mântuirii.
Sfânta Liturghie și Euharistia

Centrul vieții ortodoxe este Sfânta Liturghie, iar inima ei este Euharistia. Prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, credinciosul se unește real cu Hristos:
„Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54).

Sfântul Ciprian al Cartaginei afirmă cu tărie:
„Nu poate avea pe Dumnezeu de Tată cel ce nu are Biserica de mamă.”
Iar Euharistia este tocmai legătura vie dintre Hristos și Biserica Sa.
Rugăciunea

Rugăciunea este respirația sufletului și dialogul viu cu Dumnezeu. Sfântul Grigorie Palama subliniază:
„Prin rugăciune, mintea omului se unește cu Dumnezeu și primește lumina cea necreată.”

În tradiția ortodoxă, rugăciunea ia mai multe forme: rugăciunea rostită, rugăciunea contemplativă și rugăciunea inimii – „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”.
Postul și nevoința duhovnicească

Postul nu este o simplă abstinență alimentară, ci un exercițiu al libertății interioare. Sfântul Vasile cel Mare spune:
„Postul este începutul pocăinței, aripa rugăciunii și arma împotriva patimilor.”

Prin post, omul își curăță mintea și inima pentru a primi harul lui Dumnezeu.
Transformarea omului prin Hristos

Unirea cu Hristos conduce la transformarea lăuntrică a omului, proces cunoscut în Ortodoxie sub numele de teoză. Sfântul Atanasie cel Mare formulează limpede acest adevăr:
„Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu prin har.”

Această transformare se manifestă prin:
cunoașterea vie a lui Dumnezeu;

• creșterea în virtuți;
• biruința asupra păcatului;
• comuniunea cu ceilalți membri ai Bisericii.

Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că această lucrare nu este automată:
„Mântuirea este rodul sinergiei – cooperarea liberă a omului cu harul lui Dumnezeu.”

Provocările lumii contemporane și răspunsul Ortodoxiei

Creștinul de astăzi se confruntă cu materialismul, relativismul moral, izolarea și presiunea de a marginaliza credința. În fața acestor provocări, Ortodoxia propune un răspuns limpede: întoarcerea la viața duhovnicească autentică.

Sfântul Ioan Gură de Aur avertiza inca din vechime asupra zilelor noastre  „Nu vremurile sunt rele, ci oamenii sunt nepăsători.”

Răspunsul rămâne același: rugăciune, viață liturgică, citirea Scripturii și a Sfinților Părinți, precum și slujirea aproapelui.
Sfântul Siluan Athonitul spunea:
„Unde este iubirea, acolo este Dumnezeu; unde nu este iubire, toate sunt moarte.”
Concluzie

Hristos, Lumina lumii, rămâne răspunsul ultim la frământările omului modern. În Ortodoxie, El nu este o idee, ci Dumnezeu viu, prezent și lucrător în Biserica Sa.

Prin Taine, rugăciune, post și comuniune, creștinul este chemat să-și modeleze viața după chipul lui Hristos. Așa cum spune Sfântul Apostol Pavel:
„Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20).

Aceasta este esența vieții creștine ortodoxe: o viață transformată de lumina lui Hristos.

ARTICOL SCRIS DE LIVIA RADU M

toate drepturile rezervate @, interzis copierea