Cum sa luptam impotriva vointii irationale si impotriva actelor voluntare pentru a dobandi obisnuinta virtutilor ?

 

 Ori de cate ori vointa irationala a simturilor deoparte si cea a lui Dumnezeu de alta lupta cu vointa ta rationala si fiecare urmareste biruinta ei, trebuie sa incerci in toate felurile, ca vointa lui Dumnezeu s-ajunga deplin biruitoare. Si:
a) Cand esti atacat de imboldurile unei vointi irationale a simturilor, rezista cu barbatie ca vointa superioara sa nu cedeze celei inferioare;
b) Cand ele au incetat reinarmeaza-te duhovniceste spre a le supune, urmareste-le de la distanta cu o putere mai mare si mai impetuoasa;
c) In sfarsit declara-le o a treia campanie, in care sa te deprinzi a le ura din tot sufletui tau si a le dezaproba si detesta din toata inima ta.
  
 Aceste trei faze ale razboiului nevazut au totdeauna loc cand e vorba de orice pofta neprevazuta, (in afara de patimile trupesti despre care va fi vorba la locul potrivit).

 In fine, trebuie sa activezi impotriva oricarei patimi tulburatoare.
De pilda, daca cineva te-a ofensat si se produc ganduri de razbunare prin imboldurile rele, ia seama bine si vei vedea ca aceste imbolduri se razboiesc totdeauna impotriva vointii rationale si cauta s-o supuna si s-o umileasca. Deci, intra in lupta fara aceste imbolduri irationale, aduna-ti toate puterile. Nu te supune lor cu nici un pret. Nu ceda vointii irationale si niciodata nu parasi aceasta lupta pana ce nu vei vedea pe dusmanul tau supus si legat in lanturi. Dar cu mare luare aminte, flindca vrajmasul cand vede ca suntem purtati la lupta numai de imboldurile unor patimi, nu numai ca le arunca asupra noastra ca o plasa grea, ci chiar de se intampla a le birui sufera vazand ca ele nu se mai pot asalta si nu pot pune complet stapanire pe noi. 
 Atunci mai face o sfortare pentru a ne arunca in slava desarta, vanitate, mandrie punandu-se in situatia a ne considera ostenitori- biruitori care au rapus repede pe inamic. Vrajmasul se preface mort ca multe din animalele viclene. 

 Daca ai mers bine pana aici, apoi, iubite frate, treci intr-al doilea razboi, adica ridica-te cu gandul la toate cauzele impotrivirii si razvratirii tale.
 Da-ti toate silintele a-ti vedea metehnele, lipsurile, scaderile, insuficientele si toate cauzele care ar duce la esecul tau.
Fa dese eforturi; da-ti mai multa silinta decat la inceput a indeparta relele imboldiri, zicand cu David: "Ii zdrobesc de nu se mai pot ridicia; ei cad sub picioarele mele" (Ps. XVII, 42).
Dar nu-i de-ajuns numai a indeparta pe vrajmasii nostri. Trebuie sa-i si uram din suflet, pentru a nu mai fi robiti lor altadata.
De aceea, in al treilea razboi, trebuie sa te impotrivesti cu toata inversunarea gandurilor tale. 

 In fine pentru a-ti desavarsi sufletul trebuie sa starui in obisnuinta practicarii virtutilor. Savarseste anumite lucrari interioare incat sa te poti opune oricand neputintelor razboinice, dupa cuvintele Psalmistului: "Departeaza-te de rau si fa binele" (Ps.33,14).
De exemplu: de doresti a dobandi rabdare desavarsita, nu-i deajuns numai a te resemna, a te cerceta si a te forma, ci trebuie sa iubesti ocara primita de la cel ce te-a dezonorat ori te-a insultat si sa doresti a fi si in viitor ofensat pentru aceleasi motive, fiind pregatit din vreme a suporta necinstiri si insulte, fiindca prin acestea ne desavarsim.
Altfel, oricat de multe si mari ar fi celelalte fapte nu-s suficiente a ne scoate din vicii. De aceea e necesar, cand viciile au patruns si s-au inradacinat in sufletul nostru, sa fie scoase si-n locul lor sa fie plantate si crescute virtutile contrarii.
 Deci, daca nu ne deprindem cu multe si dese acte de iubirea ocarii si nu ne bucuram de ea, pe care-i plantata si creste virtutea rabdarii, niciodata nu vom fi eliberati de viciul nesupunerii care-i asezat pe ura de ocara. Prin urmare radacina viciului ramane. Uneori creste si se simuleaza a fi virtute. Alteori se confunda. lar cand vine vreo imprejurare, se arata si ne intoarce la caderile si ticalosiile de mai inainte. Ne-arunca iar in prapastia viciului.
 E sigur deci, ca fara actiunile contrare de care vorbiram nu este posibil a obtine adevarata deprindere a virtutilor.
Mai afla ca aceste fapte trebuie sa fie asa de dese si asa de multe incat sa poata nimici deprinderea viciului, care dupa cum s-a implinit, s-a inradacinat si a pus stapanire pe inima noastra prin multe fapte rele si trebuie sa-l smulgem, sa-l distrugem prin multe fapte bune si atunci sa plantam in inima noastra obisnuinta virtutilor. As zice chiar ca faptele bune cer a fi mult mai numeroase decat cele rele, pentru a dobandi virtutea; fiindca actiunile bune nu sunt ca actiunile rele ajutate de natura, care-i corupta de pacat
Si iti mai spun ceva.
 Daca, de exemplu, vrei sa-ti agonisesti rabdare, nu trebuie numai sa iubesti din inima pe cel ce te-a dezonorat ori ofensat intr-un fel ori altui, ci trebuie sa-i si spui cuvinte de dragoste si de smerenie.
Ba, de poti, pune-le si-n practica, infaptuieste-le, smereste-te si pocaieste-te inaintea lui. Prin aceste actiuni interne sa te arati slab si neputincios la pricepere, nesemet si nerezistent raului ce ti-l fac. 

 Ia seama si aduna-te in tine insuti spre a putea lupta nu numai cu poftele mari si active, ci mai ales cu cele mici si usoare ale pasiunilor tale, fiindca din radacina mica iese planta mare. Din grija putina ce o dau unii poftelor mici ale inimii lor se intampla adesea ca ajung a fi stapaniti de pofte mari ale acelorasi patimi si apoi ajung a fi robiti de dusmanul lor cu o putere si cu o forta nimicitoare mai mare decat la inceput.
 Amintesc acestea fiindca tu trebuie sa inaintezi si sa-ti mortifici poftele si dorintele, atat in lucrurile ce ne sunt permise cat si-n cele ce nu ne sunt absolut necesare (ex. casatoria, avaritia, hrana abundenta s. a.).


 Renuntarile si lepadarile de pofte te pregatesc mai bine si mai usor a te birui si-n celelalte lucruri. Fiindca in lupta cu ispita devii mai putemic.
Deci, daca tu, iubite frate, vei merge pe calea ce ti-am aratat in aceste sfinte exercitii, fii incredintat ca-n scurt timp vei face un mare progres si vei ajunge un adevarat om, realmente spiritual, nu fals ori numai cu numele. 

 Daca incerci altfel, prin alte mijloace, oricat de mult ti s-ar parea ca esti unit cu Dumnezeu si ca vorbesti cu El, afla ca-i imposibil a dobandi Harul Sfantului Duh, ori vreo virtute; fiindca Harul Duhului vine din suferintele si durerile prin care trece omul. Prin ele se transfigureaza. Prin ele castiga obisnuinta si virtutile evanghelice si se uneste cu Facatorul lui Cel Rastignit. 

 Mai afla ca, dupa cum obiceiurile celui rau se nasc din actiunile frecvente ale vointii rationale, iar acestea ne da poftele irationale ale simturilor, tot astfel obisnuintele, virtutile evanghelice sunt dobandite prin acte frecvente, prin repetate oferiri de sine lui Dumnezeu, prin care uneori suntem ridicati la o virtute, alteori la alta.

Fiindca dupa cum vointa noastra irationala nu poate fi rea niciodata, oricat de mult ne-ar asalta vointa irationala a carnii, in afara de cazul cand ea nu cedeaza si nu se supune celei inferioare, de buna voie, tot astfel cineva nu poate fi virtuos si unit cu Dumnezeu, nici socotit in bunaplacere a Harului Sau daca nu se da complet, daca nu se supune in chip desavarsit Vointii si Harului Lui, atat cu fapte dinlauntru, cat si cu cele dinafara. 

http://sfantulioancelnou.ro/carti/Razboiul_nevazut