marți, 4 aprilie 2017
De 70 de ori câte șapte - Film ortodox rusesc subtitrat
Pana cand iarta Dumnezeu? Iertarea lui Dumnezeu are totusi un capat. In clipa in care ai ajuns in fata Judecatii, de atunci incolo Dumnezeu aplica dreptatea. Ai avut toate sansele pana atunci. In fata Judecatii impartirea va fi in doua: in pacatosi nepocaiti si in drepti. Acestia din urma pot fi si pacatosi pocaiti. In fata Judecatii verdictul pentru pacatosii nepocaiti va fi: "Plecati de la mine bleslamatilor, in focul cel vesnic" (Matei 25, 41). Spune si Sf. Apostol Iacov: "Judecata e fara mila pentru cei care n-au facut mila" (Iacov 2, 13), Si tot el: "Mila insa, biruieste judecata", adica milostenia acopera toate pacatele care ar cadea sub judecata. Sa luam aminte! E o cheie de mare pret pentru deschiderea usilor imparatiei Cerurilor.
As vrea sa mai precizam insa cateva lucruri. Sunt printre noi multi care incearca, cu sinceritate, cu tot dinadinsul, cu mult efort, sa fie drepti. Sunt oameni care tin posturile, care merg la biserica, care-si fac datoriile crestine, care cultiva virtutile la vedere, dar care au intotdeuna - unii din ei - si un ochi catre vecinul, un ochi de judecator, care vede in vecinul toate greselile, in loc sa-si vada numai greselile personale. Astfel de oameni se cred drepti si sunt. Da, da, sunt drepti, dar ei sunt amenintati de pericolul de a deveni "drepti mandri". Dreptul mandru face pentru el tot ceea ce trebuie, dar il judeca grav pe aproapele lui. Si acum ascultati cu atentie: Dreptul mandru e intr-o situatie mai periculoasa decat pacatosul care se pocaieste. Si no spun de la mine. Aduceti-va aminte de parabola "Vamesului si fariseului". Vamesul era un pacatos, dar spunea: "Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul", iar fariseul era cu adevarat drept, si spunea: "Doamne, cu nu sunt ca acest pacatos, eu fac tot ce trebuie", si asa si facea, dar Mantuitorul incheie: Mai indreptat s-a intors la casa sa vamesul, adica pacatosul pocait, decat dreptul mandru.
Doi oameni s-au intalnit odata si s-au hotarat sa-si marturiseasca unul altuia virtutile. Si unul a spus: Iata, eu de cand m-am convertit de la pacat la virtute, de cand m-am hotarat sa-mi incep din nou viata, n-am mai pus carne in gura mea. Altul a spus: Eu de cand m-am convertit, din momentul acela nu m-am culcat fara sa-mi cer iertare de la cei carora le-am gresit, si n-am adormit inainte de a-i ierta cu adevarat pe cei care mi-au gresit mie.
Care din acestia era mai bun in fata lui Dumnezeu? Fara indoiala, cel de-al doilea. In imparatia Cerurilor se ajunge cand masori pe altul cu masura cu care ti-a masurat tie Dumnezeu. Astfel, prin toate faptele crestinesti, daca nu sunt unite cu inima buna, esti aproape de imparatia Cerurilor, dar nu esti inauntrul ei. Si e mare diferenta intre a fi aproape si a fi inauntru. Am citit undeva o parabola: Un vanator, in jungla, a constatat la un moment dat ca i s-a umezit praful de pusca, si acesta nu mai functiona. A aparut un leu. Cand a vazut leul, stiind ca pusca nu mai functioneaza, a inceput sa alerge. Stia undeva, in apropiere, o cabana unde s-ar fi pulut adaposti. A alergat puna la cabana si leul nu l-a ajuns. A ajuns pana la usa cabanei, dar usa era incuiata si el nu avea cheia. A alergat bine pana atunci, a facut tot ceea ce trebuia ca sa scape, dar n-avea cheia. Imparatia scaparii era dincolo, inauntru, iar el era dincoace. Cativa centimetri, grosimea unei usi l-a despartit, dar acesti centimetri erau diferenta ca intre alb si negru, ca intre rai si iad. Era aproape, dar nu era inauntru.
Crestinismul vrea o lume de oameni buni. Fara inima buna, faptele formale, indeplinirea ritualurilor, sunt bune, te duc aproape, dar nu inauntru. O lume dominata de bunatatea inimii, aceasta e lumea placuta lui Dumnezeu. Drept aceea, sa fim in lume cu luare aminte la invatatura din Parabola auzita astazi si, pentru toate pe care ni le iarta noua Domnul, sa iertam si noi pe cei ce ne gresesc noua. Mila biruieste judecata. Mila lui Dumnezeu provocata de mila noastra pentru altii, suspenda judecata si asupra noastra. Asa se va instaura imparatia lui Dummezeu inca din lumea aceasta.
IPS Antonie Plamadeala
sursa http://www.sfantulnicolaebrosteni.ro/noutati/pilda-datornicului-nemilostiv-1637
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu